Just a little story,about loving the wrong person...

     F***k the love ha? V-ati intrebat vreodata,ce ar fi viata daca am renunta? pur si simplu? Poate ca familia nu ne-o alegem,dar prietenii si mai ales iubitii,da. De ce dupa o relatie terminata brusc,ne intrebam ce am facut gresit si nu ce am facut bine? Ei bine,azi am ales un subiect extrem de ''dureros'' pentru unele persoane.
     Sunt si eu ,da, in perioada adolescentei de aproximativ 3 ani si credeti-ma pe cuvant ca au fost cei mai duri si frumosi ani din viata. Am trait in ultima vreme multe pe propria-mi piele,si nu mi-a fost prea usor sa ma ridic si sa continui tot ce mi-am propus.
      Au existat zile in care vroiam pur si simplu sa plec unde vad cu ochii..Tatal meu este plecat mult timp in tari,in delegatie,deci viata mea o traiesc alaturi de sora si mama mea,simtind lipsa lui...Chiar daca avem cam tot ce vrem,ceva nu e acolo. Golul din inima ramane acolo,dar este astupat mereu cand vine acasa.Niciodata nu am avut o relatie prea stransa cu sora mea,ca cea din filme.Mereu mi-am dorit sa vina la mine si sa imi spuna: draga mea,m-am indragostit!
Sa trecem direct la subiect: Cand spuneti ''iubesc'' la ce va ganditi? La un prieten,iubit,care poate l-am pierdut printre degete,cand viata ne era in sfarsit perfecta,nu? Sau la actualul amic,care te ridica de jos si iti spune acele cuvinte: voi fi aici pentru tine,cand vei avea nevoie. Nu multa lume este acolo in momentul in care,poate,ai nevoie doar de o vorba buna,de un sfat. Dar cei care sunt,nu ii veti pierde niciodata. Nici cand va certati ca a plecat unul dintre voi cu alt amic la munte,fara sa te anunte. Sau cand isi gaseste un nou suflet alaturi de care sa isi petreaca timpul liber(iubit),din cauza entuziasmului prea mare. Pot spune toate aceste din propria-mi experienta. In ultimele luni,am trait o experienta pe care sunt absolut sigura ca nu o voi uita niciodata. Mergeam,ca in fiecare zi la magazinul din curtea liceului. Aveam cartea :''final cut''in mana. Pagina 130. O noua fila data. Un zambet mi-a sarit in ochi: tipul cu ochi caprui,care astepta la coada. Am iesit din magazin odata cu el,ajung in clasa si primesc un mesaj: ''Buna,ce faci?'' Socata,am trimis mesai inapoi,intreband cn este. Raspunsul mi-a izbit orice asteptare:'' Nu cred ca ne cunoastem,sunt tipul de la magazin.'' Ce??? tipul chiar facuse rost de nr meu,colega mea de banca fiind ingrozita de intamplare si in acelasi timp extrem de incantata. Dupa lungi discutii,am aflat ca avea prietena,in Constanta,la mare departare de noi. Intr-o zi,am facut tot posibilul,si m-am intalnit cu el. Dorinta lui ma speriase complet: ''Vreau sa fim doar prieteni,cu beneficii.Inima-mi era facuta scrum,ca un lemn care ii dai foc. O lacrima imi picase pe obrazul rosu de la frigul de afara,care a disparut intr-o secunda,stersa de buzele lui care m-au sarutat. De atunci,viata mi-a fost schimbata. Mesaje peste mesaje,intalniri peste intalniri in ore,lucruri pe care nu le pot descrie. Sentimente care poate au murit,dar reinvie cu fiecare privire de a prietenelor mele ,care au fost in tot acest timp langa mine. O calatorie la prietena lui a schimbat totul. Nimic nu mai era la fel,ne distantasem,iar el a spus ca vrea sa ramanem doar prieteni. Am incercat si inca o fac,in fiecare zi a vietii mele,sa trec peste,dar parca sunt blocata in trecut,acolo unde nimic nu era schimbat. Stiu ca sunt devina,si nu o sa mi-o iert niciodata. Am acceptat acest lucru,constienta fiind de prezenta prietenei lui.
        Acum,dupa aproape 5 luni,inca ma gandesc la el: tipul care nu a vrut sa continue ceva,ce era aproape imposibil:are 17 ani. Chiar daca nu conteaza inaltimea,greutatea,varsta,conteaza tot ce credem unul despre celalalt,si ceea ce cautam. Stia ce vrea de la o prietena,a refuzat sa ma raneasca mai mult decat sunt deja,si totusi,viata lui a continuat cu altcineva,iar eu...eu am ramas tot acolo,si tot aceeasi:fata timida,care da cu plansul la proprozitia:''daca aveai 19 ani,schimba multe..'',si care fuge la prietenele ei,poate care s-au saturat de viata mea,avand si ele probleme. Niciodata nu mi-au reprosat nimic si apreciez ca m-au ajutat: au trait vrand-nevrand alaturi de mine fiecare clipa:buna,rea... Meteoritul care mi-a zdrobit inima,a facut un crater care niciodata nu cred ca va fi ca la inceput.
       You can never really fix a heart!

Reteta anti-cosuri!

     Hey fetelor!
V-ati dorit vreodata o piele perfecta,ca a tipelor din reclamele TV?
In sfarsit,am gasit reteta minunata,facuta in casa,cu un buget mic,care ne va face pielea sa straluceasca. Este potrivita mai ales pentru tenul acneic :),astfel impuscam 2 iepuri deodata:peeling si masca intr-un singur produs!
Sper sa va placa! :)

Igrediente: 2 aspirine,2 capsule de vitamina E,argila,crema normala(de maini\fata),apa,lingura;

Pasul 1: Ia un bol(nu de aluminiu,sau plastic),sparge cele 2 aspirine cu o lingura,pana devine pudra. Sparge cu un ac capsulele de vitamina E si amesteca totul cu putina crema.
Pasul 2:Peste continutul rezultat la pasul 1 se adauga putina argila,picaturi de apa,pana se ajunge la o pasta.
Pasul 3: Pasta se pune pe fata uscata,se lasa la uscat,dupa care se indeparteaza cu apa calduta,frecand putin fata,exact ca la un peeling.

     Finalul? O piele fina,ca de bebelus!
P.S:pentru rezultate minunate,foloseste de 2 ori pe saptamana timp de cateva saptamani. Cosurile vor disparea de la minunatele proprietati ale argilei,aspirinei,vitamina E ajutand la vindecarea urmelor,iar crema hidratand piele,in acelasi timp dand elasticitate. Sper ca v-am fost de folos!